In drumul meu pe infectul internet am gasit un subiect care mi-a captat atentia. Astept sa vad cine, ce si cum comentati referitor la asta:

Primavara a adus cu sine o mai mare volubilitate a doamnelor care ma inconjoara. Pe scurt, de unde iarna nu erau deloc dispuse sa ciripeasca despre intimitatile lor, odata cu valul de caldura si inverzire, s-a dat drumul si la confesiuni.­
­Una dintre locutoare era foarte uimita de obiectiile pe care le ridicase un personaj de sex masculin in fata anumitor pretentii ale ei. Pe scurt, ea se plangea ca nu primeste suficienta atentie, reusind sa-l faca pe dansul sa protesteze aproximativ in termenii urmatori:

Nu beau, nu te lovesc, nu umblu cine stie pe unde, suntem mereu impreuna, impartim totul ce naiba mai vrei de la mine ??”

Stimata a reusit sa-si depaseasca indignarea, si i-a raspuns ca “nu este suficient”. Ia sa vedem. A reusit sa-si stapaneasca indignarea, am zis. Chiar asa, de ce era ea indignata? A rostit el vreun neadevar? Nu. La o cercetare am aflat cu toatele ca era adevarat, impricinatul nu bea, nu o lovea, nu lipsea de acasa si asa mai departe. Chestie pe care am tinut sa o subliniez. Ei bine, aici s-a dezlantuit iadul.supararemare.jpg Mi s-a comunicat ca pesemne nu sunt sanatoasa, ca am crescut in fundul tarii, unde este o mare realizare sa pui mana pe un barbat care nu este alcoolic, si ca este treaba mea daca eu doar atat cred ca merit. Si ca e treaba mea daca la atat se limiteaza pretentiile mele. Domnisoara facea deci niste greseli de rationament. Confunda meritul cu pretentiile dar si visele cu realitatea. Eu am inteles-o. Chiar nu e cazul sa ma fac ca nu pricep ca dansa are impresia ca traieste intr-o lume in care e de la sine inteles ca barbatul sa nu aiba vicii, sa fie corect, bun, iubitor, sa isi petreaca fiecare secunda de trezie planuind cum sa o mai surprinda placut pe consoarta, si fiecare strop de somn visand ca pluteste de mana cu ea, pe un norisor.
Meritul acesta, spune ea, se bazeaza pe educatie. Femeia needucata nu merita, pentru ca ea nu stie ca merita. Dar ea, cea care vorbeste, stie. Deci merita un barbat perfect. Si spera, de dragul copiilor pe care ii va avea, ca sotul va fi echilibrat de linistit. Iar daca nu el este chiar asa, macar are pretentia ca acesta sa ii trimita un pupic la fiecare doua minute.
Sa va spun ce cred eu. Ca educatia noastra atat de frumoasa ne-a facut sa ne rupem in asa hal de realitate, incat confundam hamburgerul din poza, pufos si colorat, cu painea turtita si carnea arsa pe care le primesti de obicei. Daca una dintre noi primeste un hamburger mai aratos, fiindca asa i-a fost ei scris, credem automat ca nu doar ca sunt mai multi asa, dar ca sunt suficienti incat sa ii alegem dupa merit. Si sa ridicam pretentii.
Cred ca daca am petrece putin mai mult timp analizandu-ne meritele si fiind mai pretentioase cu noi insine, i-am vedea corect, dincolo de reclama, fara resentimente si bucurandu-ne de calitatile pe care le au cu adevarat, fara sa ne mai bagam in cap ca ar fi buni doar daca s-ar comporta ca o femeie.

sursa: marie jeanne