Am primit o leapsa de la Chrisa si sunt silit, obligat, fortat sa o fac asa ca nu am scapare, trebuie sa scriu o poveste despre….un pantof. Nu stiu de ce mi-a ales un pantof, nu stiu nici macar de ce mi-a dat leapsa dar cum nu putem afla tot ce ne dorim m-am gandit sa trec la actiune si sa-mi pun mintea mea de mare poet la contributie si bineinteles sa-l bag in umbra pe Eminescu.

A fost odata ca niciodata un rege care domnea peste Padurea cea Frumoasa. Avea un fiu care urma sa-i ia locul la tron dat fiind ca el era prea batran si se apropia clipa in care se va stinge, avea un vis si anume sa-si vada fiul insurat. Acesta l-a luat de o parte pe fiul sau si i-a spus ca nu mai are mult de trait si ca trebuie sa-si gaseasca jumatatea pentru a putea sa-i faca nunta si sa moara cu sufletul impacat. Imparatul i-a spus ca undeva in Padurea Intunecata, dincolo de pamanturile pe care le stapanea, se afla intr-un loc ascuns un pantof cu puteri miraculoase, un pantof care ii dadea fericirea si bucuria celui care reusea sa-l gaseasca. Fiul avand bani, aur si supusi nu ii lipsea decat fata pe care sa o ia de nevasta. Cum nicio fata din imparatie nu-i placea s-a hotarat sa o ia pe urmele pantofului, sa-l gaseasca si sa spere ca-i v-a scoate in cale femeia pe care si-o dorea. Intr-o dimineata cu ceata s-a hotarat sa plece nu inainte de a i se spune ca este cale lunga pana la pantof si ca pe drum poate da peste diferite obstacole nedorite. A incalecat el pe sa si a pornit spre Padurea Intunecata. Dupa zeci de zile de mers nu mai avea nici apa si nici hrana, calul abia mai mergea dar privind in zare vede Padurea Intunecata. Cu ultimele forte ajunge in padure unde il intampina un lup batran, urat, flamand care il opreste si ii spune: „Pe aici nu se trece! Miros ca ai venit dupa pantoful fermecat dar nu il poate lua oricine decat daca se dovedeste ca este un om in stare sa-l posede”. Fiul de imparat auzind acestea i-a zis sa-l puna la incercare si o sa-i demonstreze ca este cel ales pentru a avea acel pantof. Lupul nu il pune sa cutreiere muntii si nici sa strabata marile ci doar ii pune 3 intrebari.
Lupul: „Fiule de imparat, spune-mi pentru ce vrei pantoful, pentru sanatate sau pentru puterea de a conduce Pamantul?”
Fiul: Pentru sanatate!
Lupul: Ce vei face daca vei lua pantoful? Vei cere sa fii nemuritor?
Fiul: Nu! Eu vreau sa fiu muritor ca toti oamenii de rand!
Lupul: Vei alege sa ai o singura sotie sau sute de femei pe care sa le placi si cu care sa traiesti?
Fiul: O siunga sotie, asa este corect si vreau sa fiu fericit alaturi de ea!
Auzind lupul cel batran raspunsurile flacaului la intrebarile lui, i-a spus ca toti cei care au dorit pantoful au vrut putere si viata vesnica, gandindu-se numai la ei dar el este diferit si pentru asta ii va da pantoful fermecat. Fiul de imparat a luat pantoful fiind bucuros iar primul lucru la care s-a gandit cand a atins pantoful a fost sa-si gaseasca fata cu care sa-si petreaca restul vietii. Dintr-o data in zare apare o fata cu parul precum aurul, inalta si frumoasa, cu un chip de inger care se indrepta spre el. Ochii le sclipeau, si parca se iubeau de cand e lumea, s-au luat in brate si au plecat spre Padurea cea Frumoasa. Imparatul le-a facut o nunta ca in povesti, cea mai frumoasa, au petrecut 3 zile si 3 nopti, imparatul le-a lasat tronul si a plecat spre ceruri impacat iar fiul si aleasa lui au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Leapsa merge mai departe la toti cei din blogroll 😀 da stiu, sunt un PORC dar asta e. Asta este ultima leapsa (poveste) pe care o mai fac, am scris nesimtit de mult si nu e bine, ii multumesc lui Chrisa pentru leapsa si chiar acum ma gandesc sa scot o carte de basme.basme-romanesti-poza-t-p-n-basme-romanesti-poza

Anunțuri